Lectia de istorie chiulita : diferența dintre oKupant si oCupant!
Întrucât
citesc pe un site de socializare tot
felul de păreri ‘grele’ exprimate de
oameni foarte citiți și deopotriva foarte ‘raționali”, precum că “miticii” au
ocupat Banatul și l-au distrus”, “miticii sunt ocupantii”, “Bratianu a
confiscat o locomotive germana cu care au venit ardelenii la București “(
locomotive era germana , și nu propietatea personala a delegației), “armata
romana nu a fost întâmpinată de nici un român la Timișoara”samd. mi-am zis să
vin si eu cu o copletare la cele de mai sus.
Să începem cu sfârșitul, și să vedem care este diferența
dintre un oKupant si un oCupant, să dam copy&paste dintr-o carte ce
trateaza ocupația germana din primul razboi mondial.
La intrebarea von
Mackensen dacă capitala București se apără sau se predă , primarul Capitalei ,
Emil Petrescu, i-a raspuns ca Bucureștiul a fost declarant oraș deschis și că este pregatit să se predea
fără să opună rezistență, si cere doar să garanteze averea și cinstea
locuitorilor.
Corneliu Radeş – Bucureştii in vâltoarea primului război
mondial.
“ Primele 24 de ore ale ocupatiei”
“ La orele 14.30 , feldmaresalul von Mackensen a intrat in
Capitala Romaniei(3), escortat de un regiment, mixt de cavalerie şi infanterie,
El a reprezentat
pe toată perioada ocupației autotritatea militara supremă în calitate de șef al
Marelui Cartier general al grupului de armare reunite5. A fost primit la
palatul regal de o serie de personalitați române rămase în București din ordin
,pentru a gira activitatea diferitelor ministere și servicii în timpul ocupației
6. Al Tzigara-Samurcaș care
reprezenta Casa Regală și domeniile coroanei7, i-a oferit ca locuinta resedința
regala , dar acesta a refuzat, preferând casa Neitani, din strada Valter Mărăcineanu8.
Din primele ore , suita lui
Mackensen a inceput sa actioneze pentru a asigura grosul trupelor ce urmau sa
intre in Bucuresti in zilele urmatoare ratii de alimente si incartiruire.
Colonelul de intendenta KEVE poate fi socotit pe drept prima oficialitate
germana care a ridicat pretentii de natura economicaasupra Capitalei. El a
ordonat ca, zilnic, sa i se puna la dispozitie de catre autoritatile romane,
pentru fiecare soldat ggerman din cei peste 50.000 care vor trece prin Bucuresti,
afluind spre front, cate o paine si o jumatate de litru de vin,
cafea,ceai,orez,zahar, untura ‚si cate altele’ . In caz contrar , amenință
generalul Stalzonberg, primarul orasului va fi executat in primele 24 de ore.10
La auzul amenințărilor,
Emil Pertescu a replicat: „ O viața am.Ce voi putea da, ce nu, nu...”1
Incercând să
intervină în discuție pentru a dezamorsa conflictul, Al Marghiloman, președintele
Crucii Roșii Române, a fost apostrofat de catre același general: „ Nu uitati ca
noi suntem invingători și ați făcut să curgă mult sânge german:2.
Totodata , orașul a fost supus la o dare de un
miliard de lei3,care la scurt timp a fost redusa la cinci sute de milioane de
lei si apoi la doua sute cincizeci de milioane de lei, văzându-se
imposibilitatea de a fi păstratâ4.( N.T. sa mai zica lumea ca nemții nu sunt
generoși!)
Prima noapte a ocupatiei a trecut greu. Patrulele germane, care strabateau
străzile trăgeau focuri de armă fara motiv aparent, doar pentru a intimida și
mai mult populația. Locuitorii erau timorați din orice și de orice(...) dar mai
ales de porțile trântite si pașii grei ai militarilor care veneau să ceară
adapost pentru o noapte.”
„ Am vazut in aceste zile, ca și in multe zile urmatoare, câți dușmani trăiesc pe acest pământ prea răbdător și câte lifte neîndurate împotriva neamului nostru trăim și îmbogățim(...) întreaga streinime este pe străzi fluturand batistele,aruncând flori și împârțind țigari. Femeile sunt în fruntea acestor demonstrațiuni. Noua parți din zece sunt femeiești. Germane ,evreice, austriece, ungare poartă în gentuțe țigarete: de cate ori trece o unitate ele ies din rând și împart țigările. Uralele nu mai contenesc. Ore întregi mâilnile lor flutură batistele albe. Această purtare nedemnă trebuie spusă și încredințată scrisului istoric care va rămâne, pentru că România sâ cunoască întotdeauna sufletul dușmanos al unora din neamurile străine pe care le adapostește (...) „Dar poporul roman este ... iertător”- Constantin Bacalbasa- op citat p.35, 41-42.











...va urma....
...........................................
N.B.
Fragmente din cartea : "București, în vâltoarea primului război mondial ! " de Corneliu Radeș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu